Eliade, de undeva din trecut…
Scriitor, filozof şi istoric al religiilor de origine română, profesor la Universitatea din Chicago, contestat în epoca ceauşistă
S’a nascut la 28 Februarie 1907 in Bucuresti. Studiile primare le face in orasul natal; secundare in cadrul liceului “Spiru Haret”; superioare in cadrul Universitatii Bucuresti, unde studiaza filosofia, si Calcutta (India), intre Decembrie 1928 si Decembrie 1931, unde ia cursuri dela renumitii filozofi Rabindranath Tagore si Surendranata Dasgupta despre istoria religiilor si a filozofiei indiene.
Si-a facut debutul literar cu povestirea fantastica “Cum am descoperit piatra filosofului”, publicata la varsta de 14 ani in “Ziarul Stiintelor Populare” din Bucuresti, lucrare premiata de comitetul de conducere al ziarului. La varsta de 16 ani, incepe sa publice nuvele si esseuri literare la diferite reviste, iar dela 17 ani începe sa scrie articole in care trateaza istoria religiilor si cultura Orientului in cadrul revistei “Vlastarul” (revista liceului “Spiru Haret). Student la filosofie, isi incepe colaborarea la “Revista Universitara” in Ianuarie 1926 (Anul I, Nr. 1), in paginile careia desfasoara o acida polemica impotriva lui Nicolae Iorga, polemica bazata pe argumente irefutabile privind anumite lucrari ale istoricului, continuata in paginile ziarului “Cuvantul” (Director: Nae Ionescu) de-a lungul urmatorilor ani.
Preocupat masiv de cultura italiana intre 1927/1928, pleaca pentru scurt timp in Italia in studiu de cercetare, publicand la finele studiilor universitare o teza ampla privind Filosofia Renasterii. Dupa revenirea sa la Bucuresti dela studiile efectuate in India, Mircea Eliade se pregateste pentru sustinerea doctoratului in filosofie cu o lucrare orientalisticãreferitoare la practicile si gandirea “Yoga” (1933), publicata mai apoi sub titlul: “Yoga. Essai sur les origines de la mistique indienne”, Paris-Bucuresti, 1936.
Incepand cu anul 1933, profesor asociat de filosofie la Universitatea din Bucuresti, tine numeroase cursuri de filosofie si de istoria religiilor, bucurandu-se de o numeroasa audienta din partea studentimii nationaliste. Laureat cu premiul I al Societatii Scriitorilor din Romania in anul 1937, in urma publicarii unei editii critice in doua volume despre Bogdan Petriceicu Hasdeu cu titlul: “B. P. Hasdeu – Scrieri literare, morale si politice” aparuta in cadrul Fundatiei pentru Literatura si Arta, Mircea Eliade este preocupat in egala masura si de politicã, fiind candidat pe listele partidului “Totul Pentru Tara” (expresia politica a Miscarii Legionare) in alegerile din Decembrie 1937 si dupa victoria din alegeri, deputat legionar in Parlamentul Romaniei.
Cărţile te silesc să-ţi pierzi inteligent timpul. Şi, totuşi, această pierdere inteligentă nu e mai puţin absurdă, prin faptul că te consumă şi te înstreinează.”
”Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade
Dupa instaurarea dictaturii carliste la inceputul anului 1938 si prigoana indreptata impotriva Miscarii Legionare, Mircea Eliade este arestat alaturi de ceilalti conducatori ai Legiunii si intemnitat in lagarul de la Miercurea-Ciuc .
Mircea Eliade a desfasurat o intensa si variata activitate publicistica1), colaborand la numeroase ziare si reviste nationaliste, intre care: “Calendarul”, “Vremea”, “Cuvantul”, “Credinta”, “Buna Vestire”, “Sfarma Piatra”, “Gandirea”, “Tinerimea Romana”, “Criterion” s.a., sustinand in acelasi timp numeroase conferinte la Radio Romania: “Secretul Indiei”,
“Eseul European si eseul romanesc”, “Mesaj cultural de 6.000 de ani”, “Arta si tehnica criticii”, etc.
Atasat cultural al ambasadei Romaniei la Londra (1940-1941) si apoi al legatiei romane din Lisabona (1941-1945), dupa instalarea fortata a comunismului la conducerea Romaniei se stabileste in Franta, la Paris, unde ramane pana in anul 1957, timp in care preda istoria religiilor mai intai la “Scoala Practica de Inalte Studii” (1945-1948), iar dupa aceea la Sorbona (1945-1957).
Sosit in Statele Unite la invitatia mai multor profesori si cercetatori ai istoriei religiilor in anul 1956, tine cursuri pana in anul 1957 cand accepta postul de profesor titular si de coordonator al Catedrei de Istoria Religiilor dela Universitatea din Chicago, dela care datã se stabileste definitiv in aceasta tara.
Ca o recunoastere a savantului pentru marile sale merite aduse la studiul si cercetarea istoriei religiilor, catedra mai sus amintita a fost numita Catedra “Mircea Eliade” incepand cu anul 1985.
“ Totul este posibil, impotriva tuturor ratiunilor ” Mircea Eliade Ratiune
Autor a peste 1.500 de carti, eseuri si articole de specialitate, Mircea Eliade s’a bucurat de o atentie imensa in lumea cercetarilor, fiindu-i dedicate peste 500 de lucrari omagiale privind activitatea si personalitatea sa creatoare.
In Exil, a fondat si condus revista “Luceafarul” (Anul I, Nr. 1, Nov. 1948, Paris), colaborand activ si la alte reviste si ziare romanesti: “Fiinta Romaneasca”, “Cuvantul in Exil”, “Revista Scriitorilor Romani”, “Buletinul Bibliotecii Romane” (Freiburg), “Caete de dor”, s.a. Co-editor al revistei “History of Religions” aparuta la Chicago in anul 1957, Mircea Eliade si-a adus contributia in paginile multor reviste de specialitate straine, publicand numeroase studii de importanta majora la cunoasterea istoriei si a filosofiei religiilor. “Doctor Honoris Causa” al multor universitati din Franta, St. Unite, Anglia, Belgia, Argentina; Membru al Academiei belgiene, decorat cu “Legiunea de Onoare” in anul 1978.
Cea mai mare autoritate stiintifica in materie, lucrarile sale au aparut traduse in numeroase limbi ale lumii in multe editii consecutive (in Japonia de pilda, numai in cuprinsul a trei ani [1974-1977] au fost publicate 13 volume din opera autorului, adaugandu-li-se si un volum supliment intitulat “Studiile lui Eliade”).
Mircea Eliade s’a stins din viata in Chicago, la 22 Aprilie 1986, cu gandul la tara pe care a iubit-o si a purtat-o in inima in tot timpul vietii lui, si pe care nu a mai revazut-o niciodata dupa plecarea sa in strainatate in anul 1940, dar tanjind la gandul ca intr’o zi va fi eliberata din chingile asupritoare comunist
Opere ştiinţifice
Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne 1936
Cosmologie şi alchimie babiloniană 1937
Comentarii la legenda meşterului Manole 1943
Traité d’histoire des religions 1949
Le Sacré et le Profane 1956
Aspects du mythe 1963
Le mythe de l’éternel retour 1969
Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l’extase 1974
Opere literare
Maitreyi (1933)
Întoarcerea din rai (1934)
Huliganii (1935)
Domnişoara Christina (1936)
Nuntă în cer (1938)
Pe strada Mântuleasa (1968)
La ţigănci (1969)
Noapte de Sânziene (1971)
Bătrânul şi birocratul (1974)
Romanul adolescentului miop
Lucrările publicate în limba română
Romanul adolescentului miop, scris în 1927, publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989, ediţie curentă, Humanitas, 2004
Gaudeamus, 1929 ediţie curentă, Humanitas, 2004
Isabel şi apele diavolului, 1929, ediţie curentă, Humanitas, 2003
Solilocvii, 1932
Maitreyi , 1933, roman indian
Oceanografie, 1934,
Întoarcerea din rai, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
Lumina ce se stinge, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
Alchimia asiatică, 1935 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
India, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
Caietele maharajahului, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
Huliganii, 1935, ediţie curentă Humanitas, 2003
Şantier, Roman indirect, 1935, ediţie curentă Humanitas, 2003
Domnişoara Christina, 1936 ediţie curentă Humanitas, 2003
Cosmologie şi alchimie babiloniană, 1937 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
Şarpele, 1937
Fragmentarium, 1938
Nuntă în cer, 1938
Lucrările publicate în limba română
Secretul doctorului Honigberger, 1940, ediţie curentă Humanitas, 2003
Nopţi la Serampore, 1940 ediţie curentă Humanitas, 2003
Mitul reintegrării, 1942
Salazar şi revoluţia în Portugalia, 1942
Jurnal portughez, scris în 1942, editat 2006
Insula lui Euthanasius, 1943, ediţie curentă Humanitas, 2003
Comentarii la Legenda Meşterului Manole, 1943 în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
Pe strada Mântuleasa, 1968, ediţie curentă Humanitas, 2004
Noaptea de Sânziene, 1971
În curte la Dionis, 1977, ediţie curentă Humanitas, 2004
Tinereţe fără tinereţe, Nouăsprezece trandafiri, 1980, ediţie curentă Humanitas, 2004
Opere memorialistice
Jurnal, două volume( versiunea în limba română a fost restabilită de Mircea Handoca pornind direct de la manuscris)
Memorii, două volume, 1991( autobiografia sa)
Jurnal portughez şi alte scrieri, Humanitas, 2006
Încercarea labirintului, ed. I, Dacia, 2000, ed. II, Humanitas, 2006
Lucrările publicate în limbi străine
Os Romenos, latinos do Oriente, 1943, Despre Români, latinii orientului, apare în limba portugheză
Yoga, 1936, apare simultan în limbile franceză şi română
Tehnici ale Yoga, 1948
Yoga. Nemurire şi libertate, 1954
Făurari şi alchimişti, 1956
Tratatul de istorie a religiilor, 1949, ed. a doua, 1966
Mitul eternei reîntoarceri, 1949
Şamanismul şi tehnicile extazului, 1951
Imagini şi simboluri, 1952
Naşteri şi renaşteri, 1958
Mefistofel şi androginul, 1962
De la Zalmoxis la Genghis Han, 1970
Mituri, vise, mistere, 1957
Istoria credinţelor şi ideilor religioase, 1976-1983
Briser le toit de la maison, 1986
The Quest ( titlul versiunii în limba franceză este La Nostalgie des Origines), 1969
MIRCEA SI MAITREYI
“In dragoste nici o certitudine nu e definitiva…lucrul acela elementar-sentimentul ca esti iubit- trebuie necontenit verificat, caci o singura indoiala, o singura greseala surpa totul in nebunie si extaz.”
“Nimic nu durează în suflet. Până şi cea mai verificată încredere poate fi anulată de un sigur gest.”
“ E foarte greu sa ai ceva cu adevarat,sa-l capeti sau sa-l cuceresti. Mai mult ne inchipuim ca posedam,decat posedam.”
“Iti mai amintesti de mine, maitreyi? Si daca da, ai putut sa ma ierti?”
“Zadarnic muscam perna,zadarnic ma loveam sa nu tip.Spuneam intruna:”maitreyi maitreyi, maitreyi”
“allan ,ma mai cunosti tu? Sunt eu, tot eu, raman aceeasi allan, orice s-ar intampla..
“Ce sa cred? De unde sa stiu? As vrea sa privesc ochii maitreyiei.”
Parcul mi se părea nesfîrşit deşi ştiam bine că e îngrădit, pe de o parte de linia ferată, iar de cealaltă de şosea şi mahalale. Îmi plăcea să rătăcesc pe alei şi să cobor pe marginea apei, unde arbori mai tineri, răsădiţi după terminarea lucrărilor, creşteau în voie, cu o perfectă individualitate, ghicind parcă jungla care fusese odinioară pe acolo şi străduindu-se să recîştige acea libertate pierdută. Lîngă un asemenea buchet de pomi ne-am oprit noi atunci. Ne ascundeam fără grijă, din toate părţile. Maitreyi mi-a scos inelul din deget şi l-a închis în pumnii ei mici.
-Acum ne logodim, allan, îmi spuse ea, privind înainte spre apă.
Începutul acesta solemn mă irită puţin. Nu puteam scăpa de luciditate. (Şi o iubeam dumnezeule cît o iubeam) mi se părea ca va fi o scena din romane, din baladele acelui ev mediu indian, cu dragoste legendare şi demente.”
MAITREYI DEVI
DRAGOSTEA NU MOARE
Si-a ridicat fata. Am privit la el fascinata. Nu voiam sa ma misc de lânga el. Un fel de clopote au început sa-mi bata prin vene -astea nu erau, cu siguranta, semnele unei boli – un fluture parea sa- si fi desfacut aripile de-o parte si de alta, pe umerii mei. As fi putut sa zbor cu usurinta acum. Mircea si-a îngropat din nou fata în mâinile mele. Cerul a coborât pe pamânt, soarele si cerul pareau una cu pamântul, am ramas fara cuvinte, tintuita de greutatea unui sarut.”
”Mircea mi-a facut o mica vânataie la mâna. O ating usor cu cealalta palma, dar ea creste, creste neîncetat, tot mai mare, întinzându-se spre inima – ma vad cazuta la pamânt, ranita; si Mircea a plecat.”
”Necazul este ca nu poti sterge nimic din ce s-a petrecut în viata ta. Tabloul ramâne asa cum a fost pictat. În literatura, scriitorul poate sa renunte la portiuni care nu sunt în armonie cu întregul, dar viata pastreaza totul, nimeni nu poate înlatura un singur rând macar, daca ar fi fost posibil, as fi sters cu toata puterea anul 1930 din viata mea. Sa-l las sa cada ca pe-o frunza de pe ramura vesnic verde a vietii mele; 1930, o frunza uscata ca dragostea mea pentru Mircea. Nu îmi mai amintesc fata lui, si chiar daca mi-o amintesc, nu mai simt nici durere, nici bucurie.”
”Atunci am înteles ca nimic nu dureaza în suflet, ca cea mai verificata încredere poate fi anulata de un singur gest, ca cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodata nimic, caci si sinceritatea poate fi repetata, cu altul, cu altii, ca, în sfîrsit, totul se uita sau se poate uita, caci fericirea si încrederea adunata în atîtea luni de dragoste, în atîtea nopti petrecute împreuna, pierisera acum ca prin miracol, si nu supravietuisera în mine decît un întârîtat orgoliu si o cumplita furie împotriva mea însumi.”
Chiar daca ma vei prinde sub plasa de otel
N-am sa strig.
Golurile se vor mari de la sine
Destul ca sa-mi scot mana si sa cuprind luna.
Si de vei face ziduri de piatra
Nicicand n-ai sa zidesti inchisoare pentru mine.
Pietrele se vor narui de la sine
De indata ce voi aparea eu.
Daca ma vei exila si ma vei trimite peste un ocean
Intr-o barca gaurita
Am sa desfid oceanul
Si n-am sa pierd nici aceasta batalie marina.
Sau daca ma vei trimite in desertul Saharei
Unde nisipul dusmanos e fierbinte,
Deodata va sufla parfum de iasomie
Ca sa-mi umple serile pustii.
Ai uitat ca intr-una din primele noastre dimineti
Mi-ai pus in mana o sageata care poate ochi sunetul
Si ca tu ai fost cel care m-a invatat
Sa trag la tinta fara gres.
Si azi, daca vrei sa ma umpli de intuneric
De nu-mi mai pot vedea drumul,
Fii sigur c-am sa netezesc cerul
Si am sa umplu lumea de lumina intr-o noapte fara luna.
N-ai decat sa stai cu spatele intors la mine,
Am sa-ti umplu cerul cu un cantec
Tacut sa o raza. Iar tu, mirat, n-ai sa stii
De unde vine revarsarea aceasta de lumina.
Cea mai pretioasa calatorie este aceea catre sufletul nostru, catre noi insine. Calatorie ce o facem in singuratate.
Mircea Eliade
Daca nimic nu e real, daca totul e o creatie gratuita si absurda, ca intr-un mare vis, un joc iresponsabil repetându-se la infinit, existenta noastra n-ar mai avea nici o semnificatie si nici o valoare. Am fi definitiv pierduti.
Mircea Eliade
Nimic nu dureaza in suflet..Pana si cea mai verificata incredere poate fi anulata de un sigur gest..ca cele mai sincere posesiuni nu dovedesc nimic, caci si sinceritatea poate fi repetata, cu altul, cu altii..ca, in sfarsit, totul se uita sau se poate uita..
Nu exista asemenea lucru, o viata. Termenul e in sine contradictoriu. Fiecare incepe prin a fi mormoloc, si urca pe 2 scari paralele, trup si suflet. Din intâmplare, una din scari – trupul, e continua, si fiecaruia ii e dat sa-si atinga marginea: moartea. Cealalta scara se opreste pe o anumita treapta, intre 11 si 15 ani, si se acolo incepe sa se invârteasca pe loc.
Stiu ca exista un singur suflet,rasfrant in mii de atitudini trecatoare
ªi deasupra tuturor, in negura geniului meu fara rod – aceeasi nedumerire impietrita, aceeasi spaima a oricarui ins simtindu-se purtat de celalalt, de omul negru sau de omul alb din el, om necunoscut si nevazut.
Tineretea e ispitita de mediocritatea sentimentala si cerebrala, de iluzia unei fericiri comode.
”Absolutul nu se gusta de doua ori“
”Daca uiti, te ratacesti“
”E greu, si ineficace, sa ma inteleg cu fiecare om in parte. Lucrul esential e sa ma inteleg cu toata lumea, cu toti oamenii la un loc“
Amintirile sunt icoanele timpului pierdut.
”un om viu pare intotdeauna bufon printre morti“
Asta se intampla intotdeauna: ti se pare ca iubita seamana cu tot ceea ce ti se povesteste despre dragoste. Dar poate ca de data aceasta seamana intr-adevar.
Cea dintâi si singura datorie esentiala a omului este caritatea, adica o neobosita justificare a bucuriei existentei. A face din viata ta o permanenta bucurie – in pofida tuturor mizeriilor, si intunecimilor, si pacatelor, si neputintelor, si dezamagirilor – iata o datorie adevarata a omului si a omeniei din tine. Cred ca binele se justifica si se recunoaste prin bucurie. Cel mai mare pacat contra umanitatii este tristetea disperata ridicata la valoarea suprema a spiritualitatii.
“Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul”
Definitie de Mircea Eliade
“Bucureştiul, îndeosebi, are cele mai toxice amurguri, în toate anotimpurile. E greu să rămâi singur, să nu te
îndrăgosteşti, să nu-ţi cauţi pereche într-un astfel de oraş, în care soarele se stinge cu atâta melancolie…”
“Am uitat întâi că sunt nefericit, apoi am uitat că sunt îndrăgostit, şi aşa mai departe. E drept, mi-aduceam aminte că am iubit. Amănuntul aceasta nu l-am putut uita niciodată: că am cunoscut dragostea şi că toate aventurile în care mă implicam nu erau decât episoade trecătoare.”
Mircea Eliade Nunta in cer
Orice femeie pe care o iubesc ma apasa, ma sugruma si, fara voia ei, ma destrama si ma topeste pana la descompunerea finala.
Mircea Eliade Femei
Femeia ne invata sa o privim intotdeauna asa cum vrea ea..
Mircea Eliade –Femei
Pe o femeie care isi subliniaza contururile obscene nu o poti privi altfele decat obscen.
Mircea Eliade –Femei
Stangaciile ,ca si timiditatea au un farmec discret prin surprizele pe care le provoaca,prin panica naiva care o raspandesc.
Mircea Eliade –Timiditate
Suntem pacaliti; ni se spune ca a mai trecut o jumatate de ora, sau ca e sase – ca si cum asta ar avea vreo importanta, important e faptul ca Timpul nostru, asa zis al Vietii, e un Timp al Mortii.
Mircea Eliade – Timp
Libertate inseamna inainte de toate autonomie, certitudinea ca esti bine infipt in realitate, in viata iar nu in spectre sau dogme
Mircea Eliade Libertate
Dupa o anumita varsta, toti oamenii au impresia ca au naufragiat, ca si-au ratat viata, ca ai trait o viata idioata, absurda – care nu putea fi a lor, care nu putea fi decat viata altuia…Pentru ca avem o parere pre buna despre noi insine si nu putem crede ca daca am fi trait intr-un adevar viata noastra,ea ar fi putut fi atat de idioata.
Mircea Eliade Viata
A nu maia vea timp inseamna a rezolva toate problemele, a trai intr-un perfect echilibru.
Mircea Eliade Timp
Destinul este acea parte de timp in care istoria isi imprima vointa ei aspura noastra.De aceea trebuie sa-I rezistam, sa fugim de el,sa ne refugiem in Spectacol.
Mircea Eliade Destin
In iubire ne desteptam totdeauna prea traziu.
Mircea Eliade Iubire
Asta mis e pare cel mai greu de invatat in contemplarea iubitei: sa stii sa-I privesti ochii!
Mircea Eliade Iubire
Moartea da unor oameni o viata fata de care existenta lor pamanteasca ajunge o simpla umbra.
Mircea Eliade Moarte
