Just another WordPress.com weblog

Mircea Eliade

Eliade, zambind de undeva din trecut

…Tomar Ki manè acchè,
Maitreyi? Yadi thaké, tahalè
ki Kshama karté paro?…

eliade <–Click Here!!!

Scriitor, filozof şi istoric al religiilor de origine română, profesor la Universitatea din Chicago, contestat în epoca ceauşistă
S’a nascut la 28 Februarie 1907 in Bucuresti. Studiile primare le face in orasul natal; secundare in cadrul liceului “Spiru Haret”; superioare in cadrul Universitatii Bucuresti, unde studiaza filosofia, si Calcutta (India), intre Decembrie 1928 si Decembrie 1931, unde ia cursuri dela renumitii filozofi Rabindranath Tagore si Surendranata Dasgupta despre istoria religiilor si a filozofiei indiene.    Si-a facut debutul literar cu povestirea fantastica “Cum am descoperit piatra filosofului”, publicata la varsta de 14 ani in “Ziarul Stiintelor Populare” din Bucuresti, lucrare premiata de comitetul de conducere al ziarului. La varsta de 16 ani, incepe sa publice nuvele si esseuri literare la diferite reviste, iar dela 17 ani începe sa scrie articole in care trateaza istoria religiilor si cultura Orientului in cadrul revistei “Vlastarul” (revista liceului “Spiru Haret). Student la filosofie, isi incepe colaborarea la “Revista Universitara” in Ianuarie 1926 (Anul I, Nr. 1), in paginile careia desfasoara o acida polemica impotriva lui Nicolae Iorga, polemica bazata pe argumente irefutabile privind anumite lucrari ale istoricului, continuata in paginile ziarului “Cuvantul” (Director: Nae Ionescu) de-a lungul urmatorilor ani.    Preocupat masiv de cultura italiana intre 1927/1928, pleaca pentru scurt timp in Italia in studiu de cercetare, publicand la finele studiilor universitare o teza ampla privind Filosofia Renasterii. Dupa revenirea sa la Bucuresti dela studiile efectuate in India, Mircea Eliade se pregateste pentru sustinerea doctoratului in filosofie cu o lucrare orientalisticãreferitoare la practicile si gandirea “Yoga” (1933), publicata mai apoi sub titlul: “Yoga. Essai sur les origines de la mistique indienne”, Paris-Bucuresti, 1936.    Incepand cu anul 1933, profesor asociat de filosofie la Universitatea din Bucuresti, tine numeroase cursuri de filosofie si de istoria religiilor, bucurandu-se de o numeroasa audienta din partea studentimii nationaliste. Laureat cu premiul I al Societatii Scriitorilor din Romania in anul 1937, in urma publicarii unei editii critice in doua volume despre Bogdan Petriceicu Hasdeu cu titlul: “B. P. Hasdeu – Scrieri literare, morale si politice” aparuta in cadrul Fundatiei pentru Literatura si Arta, Mircea Eliade este preocupat in egala masura si de politicã, fiind candidat pe listele partidului “Totul Pentru Tara” (expresia politica a Miscarii Legionare) in alegerile din Decembrie 1937 si dupa victoria din alegeri, deputat legionar in Parlamentul Romaniei.

Dupa instaurarea dictaturii carliste la inceputul anului 1938 si prigoana  indreptata impotriva Miscarii Legionare, Mircea Eliade este arestat alaturi de ceilalti conducatori ai Legiunii si intemnitat in lagarul dela Miercurea-Ciuc .    Mircea Eliade a desfasurat o intensa si variata activitate publicistica1), colaborand la numeroase ziare si reviste nationaliste, intre care: “Calendarul”, “Vremea”, “Cuvantul”, “Credinta”, “Buna Vestire”, “Sfarma Piatra”, “Gandirea”, “Tinerimea Romana”, “Criterion” s.a., sustinand in acelasi timp numeroase conferinte la Radio Romania: “Secretul Indiei”, “Eseul european si eseul romanesc”, “Mesaj cultural de 6.000 de ani”, “Arta si tehnica criticii”, etc.    Atasat cultural al ambasadei Romaniei la Londra (1940-1941) si apoi al legatiei romane din Lisabona (1941-1945), dupa instalarea fortata a comunismului la conducerea Romaniei se stabileste in Franta, la Paris, unde ramane pana in anul 1957, timp in care preda istoria religiilor mai intai la “Scoala Practica de Inalte Studii” (1945-1948), iar dupa aceea la Sorbona (1945-1957).    Sosit in Statele Unite la invitatia mai multor profesori si cercetatori ai istoriei religiilor in anul 1956, tine cursuri pana in anul 1957 cand accepta postul de profesor titular si de coordonator al Catedrei de Istoria Religiilor dela Universitatea din Chicago, dela care datã se stabileste definitiv in aceasta tara.    Ca o recunoastere a savantului pentru marile sale merite aduse la studiul si cercetarea istoriei religiilor, catedra mai sus amintita a fost numita Catedra “Mircea Eliade” incepand cu anul 1985.

Autor a peste 1.500 de carti, eseuri si articole de specialitate, Mircea Eliade s’a bucurat de o atentie imensa in lumea cercetarilor, fiindu-i dedicate peste 500 de lucrari omagiale privind activitatea si personalitatea sa creatoare.    In Exil, a fondat si condus revista “Luceafarul” (Anul I, Nr. 1, Nov. 1948, Paris), colaborand activ si la alte reviste si ziare romanesti: “Fiinta Romaneasca”, “Cuvantul in Exil”, “Revista Scriitorilor Romani”, “Buletinul Bibliotecii Romane” (Freiburg), “Caete de dor”, s.a. Co-editor al revistei “History of Religions” aparuta la Chicago in anul 1957, Mircea Eliade si-a adus contributia in paginile multor reviste de specialitate straine, publicand numeroase studii de importanta majora la cunoasterea istoriei si a filosofiei religiilor. “Doctor Honoris Causa” al multor universitati din Franta, St. Unite, Anglia, Belgia, Argentina; Membru al Academiei belgiene, decorat cu “Legiunea de Onoare” in anul 1978.    Cea mai mare autoritate stiintifica in materie, lucrarile sale au aparut traduse in numeroase limbi ale lumii in multe editii consecutive (in Japonia de pilda, numai in cuprinsul a trei ani [1974-1977] au fost publicate 13 volume din opera autorului, adaugandu-li-se si un volum supliment intitulat “Studiile lui Eliade”).
Mircea Eliade s’a stins din viata in Chicago, la 22 Aprilie 1986, cu gandul la tara pe care a iubit-o si a purtat-o in inima in tot timpul vietii lui, si pe care nu a mai revazut-o niciodata dupa plecarea sa in strainatate in anul 1940, dar tanjind la gandul ca intr’o zi va fi eliberata din chingile asupritoare comunist

MIRCEA SI MAITREYI

“In dragoste nici o certitudine nu e definitiva…lucrul acela elementar-sentimentul ca esti iubit- trebuie necontenit verificat, caci o singura indoiala, o singura greseala surpa totul in nebunie si extaz.”“Nimic nu durează în suflet. Până şi cea mai verificată încredere poate fi anulată de un sigur gest.”

“ E foarte greu sa ai ceva cu adevarat,sa-l capeti sau sa-l cuceresti. Mai mult ne inchipuim ca posedam,decat posedam.”

“Iti mai amintesti de mine, maitreyi? Si daca da, ai putut sa ma ierti?”

“Zadarnic muscam perna,zadarnic ma loveam sa nu tip.Spuneam intruna:”maitreyi maitreyi, maitreyi”

“allan ,ma mai cunosti tu? Sunt eu, tot eu, raman aceeasi allan, orice s-ar intampla…“

Ce sa cred? De unde sa stiu? As vrea sa privesc ochii maitreyiei.

Parcul mi se părea nesfîrşit deşi ştiam bine că e îngrădit, pe de o parte de linia ferată, iar de cealaltă de şosea şi mahalale. Îmi plăcea să rătăcesc pe alei şi să cobor pe marginea apei, unde arbori mai tineri, răsădiţi după terminarea lucrărilor, creşteau în voie, cu o perfectă individualitate, ghicind parcă jungla care fusese odinioară pe acolo şi străduindu-se să recîştige acea libertate pierdută. Lîngă un asemenea buchet de pomi ne-am oprit noi atunci. Ne ascundeam fără grijă, din toate părţile. Maitreyi mi-a scos inelul din deget şi l-a închis în pumnii ei mici.
-Acum ne logodim, allan, îmi spuse ea, privind înainte spre apă.
Începutul acesta solemn mă irită puţin. Nu puteam scăpa de luciditate. (Şi o iubeam dumnezeule cît o iubeam) mi se părea ca va fi o scena din romane, din baladele acelui ev mediu indian, cu dragoste legendare şi demente.”

Dupa douazeci si trei de ani..

“Deocamdata ,imi era peste putinta sa ma intorc la roman.Dimpotriva, eram tot mai pasionat de noua versiune a monografiei despre yoga, incepand din noiembrie si pana in aprilie, cand am terminat-o,m-am concentrat cu entuziast asupra acestei carti; adica am trait exclisiv in lumea spiritualitatii indiene.Cu atat mai semnificativa mi s-a parut scrisoarea pe care mi-a adus-o, in toamna aceea un capitan roman de marina.Notasem in “Jurnal”:” Se afla intr-un hotel din Paris, si o pereche indiana , care nu intelegea frantuzeste, l-a rugat sa-i ajute sa se descurce.Afland ca e roman, femeia s-a emotionat si l-a intrebat daca stie ceva de mine.I-a spus ca am locuit la ei, la Calcutta,acum foarte multi ani.La rugat sa-mi inmaneze o scrisoare. Semnase: Maitreyi Devi, doughter of S.N. Vasgiipta.Printre altele, imi scria:”Nu stiu daca doriti sa ne intalniti sau veti considera ca e o pierdere de timp,- si ma tem de asemenea, ca nu sunteti acelasi Eliade care a fost cu noi la Calcutta..Doresc intr-adevar foarte mult sa va vad..au trecut 23 de ani.Am doi copii, sotul meu este doctor chimist..”

Notam in “Jurnal” coincidenta: primisem acest semn de viata dupa douazeci si trei de ani, exact jumatate din varsta pe care o aveam atunci.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: