Just another WordPress.com weblog

Sandu Tudor

Alexandru Teodorescu cu pseudonimul de Sandu Tudor ,nascut in 1899 la Bucuresti, prietenul lui Mircea Eliade, a fost ,un caracter impresionant al perioadei interbelice , ofiter de marina si profesor de liceu, poet si reputat publicist

O pseudo-epistola

Citind cartea lui Mircea Eliade Techniques du Yoga:

Iata capatuita, în sfârsit, si cartea aceasta a ta. A fost ca o mare înotare printre maracini, bolovani si gauri. Iar rezultatul? Cu câte nu m’am înavutit, câte n’am învatat!

Îmi vine cu adevarat sa scriu un întreg poem de tresaltare si avânt!

Prietenul meu Mircea a ramas vesnicul acelas. Îl vad prin sita departarii si anilor: acum ceva suriu de tot, dar înduiosator de ne schimbat.

Câte cunostinte, câta verva, ce neasteptat; ce erudit, ce savant esti, Mircea!

Dar ca si altadata, draga prietene, m’ai uluit, m’ai depasit, am nevoie sa ne oprim putin în loc si sa fim putin seriosi. Îti mai aduci aminte: acesta era un vechi obiceiu “naist”. Sa ne uimim oprindu-ne locului – si de noi însine. Extraordinar! Stai înmarmurit ce poate savârsi “agerimea asta dâmboviteana”, când a sarit, nu imaginar, ci în salt aevea, cu totul real, din ashra- // murile salbatice ale Himalaei, de-a dreptul pe plaiurile de lumina si rafinament ale Muntelui Sfintei Genoveva (La Montagne Sainte-Geneviève).

Cu toti suntem de acord. Nici nu putea sa fie ceva mai extraordinar, mai cap în cap.

Dar tu, Mircea, esti ca totdeauna “extraordinar”! De la octava mie de metri a “mayei” indiene, a nirvanei, a non-existentialismului din Soare-Rasare, de-a dreptul în furnicarul cel mai occidental cu putinta, în concretul cel mai “existentialist” si biruitor pe malurile Senei – e adevarat putin cam corcit., cam surogat; dar asta nu are prea mare însemnatate, nu umbreste, sincer, cu nimic marea viziune pe care ne-o dai tu, Mircea!

Tu esti peste zarile obisnuite si vulgare ale zilei si vezi prin uriasii tai ochelari metafizici atât de departe! Aduci cu tine atâta noutate, atâtea idei, atâta fosforescenta, atâti licurici transcedentali, dar mai ales atâta experienta yoga, atâta tehnica yoga, atâta traire autentica yoga. Yoga cea mai pura cu putinta realizata în ashra- // mul de la Rishikesh în vagaunile Himalaei, cei mai înalti munti din lume, lucru pe care îl stiu si copiii. Calauzit de un încercat guru, guru adevarat, tu te-ai nevoit, te-ai straduit, te-ai supus aspru celor mai grele exercitii yoghine. Cu yoga nimeni nu se joaca. Pentru yoga trebuie sa te daruiesti întreg, viata întreaga. De aceea si tu, ca sa capeti încrederea tutulor, lamuresti, fara sovaire si pe buna credinta, autenticitatea experientii tale. De aceea te-ai si grabit sa marturisesti dintru începutul cartii tale ca ai “sejurnat” sase luni întregi în ashramul de la Rishikesh. sase luni în post si extaz, pentru un “dâmbovitean” ca tine e ceva unic, definitiv, face cât o viata întreaga. La Rishikesh în transa, în agracarya – adica cea mai desavârsita conduita de saddhana, de suprema concentrare si rapire, ca un adevarat Boddhisattva. Dovada cea mai zdrobitoare si de netagaduit sunt si fotografiile luate la fata locului. Parca mi-amintesc: tu, Mircea, // în haina galbena a unui bhikkhu stând jos, în cea mai clasica si corecta pozitie a tehnicii jhana. Într’adevar, nici un valah, Mircea, nu a facut cândva asa ceva. Esti nemaipomenit!

si dupa vechiul nostru obiceiu “naist” sa ne razimam în coate si cu barbia în palme – întoarcerea la o clipa de ragaz desavârsit – sa ne facem gânditori si seriosi. Seriozitatea însa aduce tristete, iar tristetea simtamântul cu totul rasturnat unei înflacarari, sglobii cum pornisem. Melancolia atâtor ani ne desparte: 22 Noembrie 1928, când ti-am dat în gara minunatul triptic rusesc pe sticla ca sa-ti fie tie calea pazita si sufletul tau sa ramâna ortodox, acolo în miraculoasa Indie unde plecai. si iata, 21 de ani tot prafuind cu talpile noastre natânge drumul cel larg. Iar acum unde suntem, unde am ajuns, ce am ajuns? În loc de calugari sau sfinti, de asceti sau magi pseudo-stiutori, pretinsi savanti ai meleagurilor primitoare si “faubouriene” ale // Sorbonei. Nu te-am mai vazut de atâti amari de ani, dragul meu. Trezirea asta “à la Nae” sunt sigur însa ca te va face sa recunosti ca nu esti prea încântat de tine însuti, de împlinirile tale. E si firesc, e si frumos; e un semn bun sa fii pururi nemultamit de tine. si apoi… stiu, stiu. Ai dreptate: Primum vivere, deinde philosophari. Vad cuta puternica a zâmbetului tau “nirvanic” de întelept îngaduitor: darea ta din umeri de arhanghel demisionat.

O! tu, cuceritorul de lumi, maret apologet al virilitatii.

si acum un gând de prieteni si, pentru adevar, o marturisire de cinste critica: ti-am citit cartea fara curmare, în câteva zile; aceasta fiindca mi-a trezit multe sugestii si mi-a dat multe informatii. Dar vai câte mii de ghilimele peste ghilimele si câte cuvinte sanscrite si indiene, ce pompa uriase de focuri bengale, ce vârcolire în gol pretentioasa, // ce lipsa deplina de gând viu, de parere a celui ce s’ar angaja cu o traire, o ascetica lunecare golase peste clasicele locuri comune, si aceasta tocmai atunci când pari ca ai vrea sa dovedesti ceva nou. Vai! la ce desavârsita arta de a maslui ai ajuns. Vai! ce minunat neant ai reusit tu sa ne aduci.

stiu ca aceasta nu te va supara prea mult. De-altminteri violenta sinceritatii mele, pe care o cunosti, nu poate umbri sau scutura pomul cel batrân al prietenii noastre.

Noi suntem “naisti” adevarati si ne plac poamele si adevarurile crude. Dintii nostri nu se strepezesc usor, fiindca stim sa muscam si noi tare si suntem, Mircea, înca destul de “virili”.

si acum, lunecând usor spre fantezie, vreau sa te întreb: Cunosti oare pe José Cadalso, stralucitorul poet spaniol? Mi-am adus aminte de spiritualele sale îndrumari profesorale, de savant, din faimosul lui Los eruditos a la violeta. // Nu stiu daca ai citit aceasta carte. Tu, care esti un desavârsit poliglot si stapânesti asa de bine spaniola, ai norocul si bucuria sa o poti citi în original. Eu însa, care nu ma calauzesc decât, indirect si natâng, de dictionare si putina închipuire, abea pot sa ghicesc cât de minunata trebue sa fie Los eruditos a la violeta. Am intuitia, aproape descoperirea întreaga si clara – ca un bun ironist ce esti – scat te-ai hotarât sa fii cel mai autentic adept al marelui poet. Ceva din umorul lui cuceritor te mâna în dorinta ta gratuita de a birui cu tot dinadinsul Occidentul.

De altminteri ironia este virtutea cea mai stiintifica, a stiintei pure. Mi-aduc aminte ca Bachelard sfatueste pe omul obiectiv de a practica acest exercitiu de auto-zeflemisire. Trebue sa distingi în tine-însuti convingerile ne discutate, farmecele care falsifica inductia adevarului. Sa nimicim fiecare în noi însine cu cât mai mare grije propriile noastre fobii sau filii, // complezentele pentru intuitiile prime. Evidenta cea dintâi nu e un adevar. A te îndoi de tine, a te zeflemisi pe tine-însuti, e asceza unui savant. “Nici un progres nu e posibil, în cunoasterea obiectiva, fara aceasta ironie auto-critica”.

Din aceasta frateasca pornire de prietenie “în duh si adevar” tin sa descoperi sau sa recitesti satira lui Cadalso, al carui ucenic, poate fara sa vrei, esti.

Eruditos a la violeta: rasuna frumos în spaniola, cea mai virila dintre toate limbile neolatine.

Ca printr’un ochian televazator, te vad, Mircea, mergând îngândurat spre Sorbona. Esti tacut în cea mai englezeasca forma. Ai o violeta mare a primaverii la butoniera stânga. Aceasta, afara de Cadalso, aminteste si ceva din Wilde, desavârsit dandy al viitorului. Ai si o geanta de piele de porc, limonie de tot, uriase, îndopata cu volume groase, pline cu bizare slove sanscrite. //

Eruditos a la violeta în cea mai noua si reusita forma, frate Eliade. Ironia.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: