Just another WordPress.com weblog

Timp, Prezent, Deva-ju

In Timpuri noi ne oprim pasii, ne furisam cu ganduri desarte si ne mintim in cruda scena a vietii .Tot mai rare sunt momentele adevarului,tot mai ieftina e viata, in spatele cortinei, a doua fire incepe a lua amploare, trecutul se indeparteaza tot mai mult, se afunda in sensuri neintelese dulci si calde, soaptele de atunci ne trezesc din cand in cand si ne duc in reverii fierbinti, ne ametesc cu tandrete in vartejurile iuti ale sortii;in ganduri secate de chemari inmiresmate ma afund pentru a evada in Timpul umbrit,pentru a readuce zambetele trecului in Prezent,  chemand apusurile de altadata sa reverse stralucire de aur.Ziua se intuneca, trecutul creste in minute nesimtite, se scurge din secundele clepsidrei vii, cu fiecare moment suntem tot mai aproape de sfarsit,cu fiecare clipa viata scade iar in urma noastra Timpul transforma  marea de imensitati, nu raman nici urme nici regrete, nici lacrimi, nici iubire, morminte goale.. amintirile se vor pierde in neantul nesfrasit al Universului..in cate lumi ar trebui sa ne nastem ca sa ne reantalnim,in cate vieti ar trebui sa ratacim ca sa ne incrutisam urmele?, in cate inimi ar trebui sa ne cuibarim bataile si in cate suflete o sa ne aciuim de-a lungul Timpului? In cate Universuri vom innota si ce nori ne vor readuce in imbratisare? Timpul ne separa si apune in toate Dimensiunile,vom imbraca corpuri noi..oare ne vom recunoaste?



In miimi de versuri opresc Timpul dar el nu inceteaza a sta, in minute si secunde se leagana si ia cu el tot ce e mai scump vietii, tot ce inima alege, tot ce sufletul iubeste.In cortina scenei ne pierdem inlantuiti in minciuni desarte, in scena vietii jucam un rol scurt, secundar, cu monologuri scrise, fara repetitii, dar, cand se intampla sa repetam stim ca a fost un Deja-vu, sau, s-a petrecut intr-o viata deja traita in spatele cortinei? Sufletele iubirii se pierd in iuresul nemarginit al Timpului, iar, urmele se risipesc in zari apuse..se vor regasi ele vrodata? Vor retrai ele acel dulce amor in veri fierbinti? Se vor musca in imbratisari disperate si vor trai asa o Eternitate?

Doar amaraciunea celui care traieste adevarul lasa ecouri in urme , lasa doruri in vremi, cauta sufletul geaman pierdut in primaveri si vise,in lumi paralele, nici apele nu vor mai fi aceleasi, isi vor schimba culoarea si gustul, se vor repezi mai mici si mai intunecate in cursul lor definit pe harta.

Actele piesei se vor reduce in clipe din ce in ce mai scurte, caravanele vin, se opresc in reprizele monologurilor, in clipe numarate, ating pamantul cu mersul lor greoi, se imbata cu roua din iarba verde si pornesc din nou..

Timpul ia urmele frumusetii si le duce in neant , le risipeste in vremi inntunecate, in ierni cu ploi marunte-reci ,in lacrimi. Cararile se uita dupa noi si pustiiesc in toamne triste asteptandu-ne, cu ochi orbiti, ne cauta in albumele verilor trecute.

Prezentul este scena vietii care ne da un minut de fericire inselatoare, care ne scoate in cale ispite facandu-ne sa speram intr-un viitor imaginar. Suntem aici in Preznet, “asta conteaza”( spun toti)..dar acest prezent va dura..( caci prezentul e nou si vechi si mereu altul) , in acelasi Timp? Daca “A DOUA FIRE” ne rezerva alte drumuri la care noi nu speram, nu visam , le vedem ca intr-un film scurt, in Deja-vu ? Prezentul de pe scena sau din spatele cortinei?

Dar, ceea ce nu simtim din nou sunt acele clipe firebinti pierdute in veri trecute, copilariile dulci, magaierile bunicilor, zambetele parintilor, jocurile noastre ,momentele care s-au transformat in Timp in Istorie..”ca rombul pictat cu stele”,pe care noi, cei ce-l iubeam in veri cu foc, acum, rascolim cerul sa-l mai zarim o clipa..

Timpul este efemer,omul este trecator in toate scenele vietii, monologurile au fost scrise , noi interpretam personaje secundare, ne mintim in fericiri efemere,ne bucuram de Prezenturi deja traite, speram visand la viitoruri desarte, ne adancim in propria Istorie, sa revedem fotografiile de altadata crescute din vieti paralele, adunate in Prezent..

Sunt aici , intr-o scena, imi joc rolul, interpretez presonajul secundar , dar, vreau sa fac ceva mai mult,voi deschide ochii, voi dormi cu ei gandind “o sa mint “Regizorul “voi schimba monologurile, asa cum, ieri, nu am lasat sa treaca un DEJA-VU , TRAIND CLIPA!

Comments on: "Timp, Prezent, Deva-ju" (4)

  1. sorin antonescu said:

    asa este, trebuie sa deschidem ochii noi, cei interesati de destinatia noastra,caci viata aceasta, poate fi, asa cum spune, al meu si al tau ELIADE, un camuflaj..
    “ITI FOARTE MULTUMESC”!

  2. pinakadakila said:

    ma incanta sa vad o multime de inimi batand la unison in spiritul Eliade :)”iti foarte multumesc” si eu

  3. Lui Catu, Geanina…lui…! Dar i.am luat inapoi demult…doar imi aminteam..stii cum e, amintirile nu mor niciodata si timpul rezolva totul, insa nu se uita ! Miss you so much girl…dabea astept sa vi in Romania sa ne mai pierdem timpul cu prostiile noastre pe la Tomsani ! :*:*:*

  4. Gi, nu-ti mai fie teama de Timp – el e prietenul nostru, trebuie doar sa-l “ascultam” in intimitatea ultimelor noastre celule..suntem nemuritori ca stelele din “rombul pictat cu stele” pe care il cautam inailtand vibratia sufletului nostru pana la ele; traim simultan inacelasitimp, pentru totdeauna. Acesta este un crampei, o latura, a rombului..dar le cuprindem pe toate celelalte in alte dimensiuni, in care ne vom regasi mereu. nu te teme, prietena mea, iubirea este si ea acolo🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: