Just another WordPress.com weblog

Sandu Tudor poezii

sandutudor

Am auzit cantecul pasarii unice

Dimineata, la ceasul rugaciunii, când pe ramuri sta înca proaspata roua, am auzit lânga mine cântecul pasarii unice.

Iata! se înalta asa de minunat, asa de limpede, si rasuna în atâta ecou încât pare ca lumea, marea si larga Lume, toata îl asculta, firea toata îl aude si îi raspunde, îl aude si-l însoteste pâna sus de tot, la Dumnezeu.

Privesc, pe mladita unei ramuri, într-o picatura limpede de roua si ascult cântecul de lumina al pasarii.

În linistea lunga a clipei acesteia atât de înalte, fara voie îmi închipui bucuria cereasca; fara de voie o descopar acum, în pacea starii de rugaciune la care ma aflu si care ma stapâneste deplin.

O descopar nu ca o oprire si înecare în simtire, nu ca o pierdere a uitarii de sine în extaz, ci ca o ascutime de înteles trait, limpede si curat, ca o necurmata si nemarginita suire – tot mai apropiata, tot mai crescuta – la inima cea tainica si sfânta a Domnului.

Vorba din vis

Atipesc, la ceasul de hodina,

florile si fiarele ‘mpreuna.

Linul suflu fara de lumina

prin tulpini si trupuri se ingana.

Somnul lor usor se ‘nfrigureaza,

tresarit se tese ‘n picotire.

Intre gene si pe frunze teama treaza

joaca insomnarea lor subtire.

Singura faptura omeneasca,

fiindca e cuvantatoare gura,

chiar din adormirea ei trupeasca

face talc de mare ghicitura.

Bate visu ‘n inima de om

ca o apa de pe lumea ceealalta.

Din adanc oglinzile de somn

se ridica spre vedenie inalta.

Vezi launtric par ‘ca in afara

fata lumii cea nebanuita,

bucuria cea de-a-doua-oara

peste noapte ochilor ivita.

Cresc minuni si nu te mai uimesti.

crezi ca sunt acele ce n ‘au fost,

si pornit de-avant vrei sa graiesti

un cuvant sonor cu-anume rost.

Gura insa-ti sta de rece piatra,

din trup stins se sbate proorocul;

dar, lumina ‘n cenuseata ‘n vatra.

cugetul zbucnin ‘naripa focul.

Si-ti rostesti tu vorba, fara sunet,

fara de ajutorinta gurii.

In ecou launtric ca de tunet

trec prin tine semnele scripturii.

Comments on: "Sandu Tudor poezii" (1)

  1. Multumesc, draga mea. am uitat sa dorm pieziş pe iarba..sa las lumile celelalte sa vorbeasca prin somnul meu ..multumesc de re-amintire🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: